Fără doar și poate, toate semnele care au avut o semnificație cât de cât
apropiată de domeniul magico-religios în trecut s-au bucurat în secolul XX de o
popularitate imensă și au intrat în arsenalul mai multor mișcări spiritualiste
sau pseudo-spiritualiste. De la lojile paramasonice iregulare și societățile
inițiatice cu cel mult zece membri până la bisericile milenariste și școlile
moderne de iluminare, semnele oculte, esoterice și alchimice ale veacurilor
trecute au cunoscut noi și noi interpretări și adopții.
Departe de a fi doar un simbol al Israelului, hexagrama
este unul din aceste semne atât de populare încât am putea scrie o enciclopedie
a adopției sale.
Principala semnificație a hexagramei în mediul New Age
este armonia. Felul în care cele două triunghiuri echilaterale se întrepătrund
semnifică de cele mai multe ori în aceste medii unirea contrariilor, iar de
aici au fost generate o serie întreagă de interpretări, de la unirea sexuală la
unirea principiilor opuse pretutindeni în natură, în filosofie sau în teologie.
Unirea Regelui și Reginei, metaforă a uniunii celor două principii alchimice, în Rosarium Philosophorum.
Hexagrama este din
punct de vedere geometric un semn extrem de ușor de obținut cu ajutorul
compasului și liniei. Toate cele șase puncte sunt egal depărtate de centru și egal
depărtate unul de celălalt, raza cercului în care se circumscrie hexagonul
fiind în același timp și latura sa. Dacă
dorim să împărțim un cerc în șase, trasăm prin centrul lui un diametru
vertical. Apoi în cele două puncte opuse la 180 de grade punem pe rând acul
compasului și trasăm câte un arc de cerc prin centrul cercului, de la o margine
la cealaltă, obținând patru puncte pe cerc, iar în punctele în care arcele acestea
taie cercul, mai punem compasul și trasăm alte patru arce. Rezultatul final vor
fi șase arce de cerc egale care formează o rozetă. Dacă unim punctele de pe
cerc, obținem hexagonul stelat sau hexagrama. Atât modelul acesta care servește
la construcția hexagramei, cât și hexagrama în sine, au fost interpretate
esoteric.
Primul a fost cunoscut drept Steaua lui Perun (zeul slav
al Soarelui), fiind găsit cam în toată Europa Veche, din gravurile neolitice
până în zilele noastre, pe lăzile de zestre și porțile din Maramureș, iar
hexagrama a preluat denumirea de Steaua lui David, după cum bine știm.
Steaua lui Perun
Această modalitate extrem de facilă de trasare a
hexagonului a făcut-o semnul forțelor care se opun, al celor patru elemente și
al creației. De pildă, cele șase vârfuri plus centrul, toate egal depărtate, au
fost asociate cu cele șase zile active ale Creației, plus a șaptea, Ziua
Odihnei, la fel ca și cele șase câmpuri triunghiulare plus cel central. Desenarea
hexagramei este reinterpretată în doctrina hermetică modernă în felul următor:
Cercul este simbolul Totului, al Haosului Netocmit de la începuturi, în care
acționează Unul, Unicul, Dumnezeul tuturor religiilor. Diametrul care crează două puncte opuse sunt
primele creații ale Unicului, anume cele două principii opuse din toate
tradițiile: Yin/Yang, Pozitiv/Negativ,
Masculin/Feminin, Bine/Rău și așa mai departe. Din cele două derivă încă patru,
câte două din fiecare, obținându-se cele patru elemente clasice. Este o
reinterpretare a filosofiei pitagoreice și empedocleene, potrivită timpurilor
moderne. Fiecare element este fie pozitiv (punctele din partea dreaptă a
cercului) fie negativ (punctele din partea stângă) și fie activ (punctele de
sus) fie pasiv (punctele de jos). Interpretările sunt extrem de variate.
Și totuși, de unde ideea de armonie și iubire asociată
hexagramei? Cele șase puncte sunt
diametral opuse, iar conform unei axiome, opusele se atrag. Opoziția două
principii nu arată neapărat incompatibilitatea ci dimpotrivă, atracția și
compatibilitatea perfectă. Așa cum cele două principii care provin din Unul
sunt văzute ca fiind polarizarea creației și se completează reciproc, și cele
patru elemente ale filosofiei aristoteliene, focul, apa, aerul și pământul se completează
și formează perechi. Focul și apa sunt mereu antagonice și se atrag, iar aerul
și pământul deasemenea. Cele șase linii diamatrale care se întâlnesc în centrul
cercului au în extremă câte unul din aceste elemente.
Și totuși, semnul hexagramei este influențat în aceste
asocieri mai mult de gândirea orientală decât de cea cabalistă sau pitagoreică.
Semnificații deosebite ale hexagramei nu întâlnim numai în Europa și Orientul
Mijlociu, ci și în India... (va urma)
Imagini:
http://www.hurazlavy.sk
http://timeisnear.over-blog.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu