sâmbătă, 16 iunie 2012

Hexagrama în spiritualitatea modernă 1




Fără doar și poate, toate semnele care au avut o semnificație cât de cât apropiată de domeniul magico-religios în trecut s-au bucurat în secolul XX de o popularitate imensă și au intrat în arsenalul mai multor mișcări spiritualiste sau pseudo-spiritualiste. De la lojile paramasonice iregulare și societățile inițiatice cu cel mult zece membri până la bisericile milenariste și școlile moderne de iluminare, semnele oculte, esoterice și alchimice ale veacurilor trecute au cunoscut noi și noi interpretări și adopții.

Departe de a fi doar un simbol al Israelului, hexagrama este unul din aceste semne atât de populare încât am putea scrie o enciclopedie a adopției sale. 

Principala semnificație a hexagramei în mediul New Age este armonia. Felul în care cele două triunghiuri echilaterale se întrepătrund semnifică de cele mai multe ori în aceste medii unirea contrariilor, iar de aici au fost generate o serie întreagă de interpretări, de la unirea sexuală la unirea principiilor opuse pretutindeni în natură, în filosofie sau în teologie.

 Unirea Regelui și Reginei, metaforă a uniunii celor două principii alchimice, în Rosarium Philosophorum.

 Hexagrama este din punct de vedere geometric un semn extrem de ușor de obținut cu ajutorul compasului și liniei. Toate cele șase puncte sunt egal depărtate de centru și egal depărtate unul de celălalt, raza cercului în care se circumscrie hexagonul fiind în  același timp și latura sa. Dacă dorim să împărțim un cerc în șase, trasăm prin centrul lui un diametru vertical. Apoi în cele două puncte opuse la 180 de grade punem pe rând acul compasului și trasăm câte un arc de cerc prin centrul cercului, de la o margine la cealaltă, obținând patru puncte pe cerc, iar în punctele în care arcele acestea taie cercul, mai punem compasul și trasăm alte patru arce. Rezultatul final vor fi șase arce de cerc egale care formează o rozetă. Dacă unim punctele de pe cerc, obținem hexagonul stelat sau hexagrama. Atât modelul acesta care servește la construcția hexagramei, cât și hexagrama în sine, au fost interpretate esoteric. 

Primul a fost cunoscut drept Steaua lui Perun (zeul slav al Soarelui), fiind găsit cam în toată Europa Veche, din gravurile neolitice până în zilele noastre, pe lăzile de zestre și porțile din Maramureș, iar hexagrama a preluat denumirea de Steaua lui David, după cum bine știm.

 Steaua lui Perun

Această modalitate extrem de facilă de trasare a hexagonului a făcut-o semnul forțelor care se opun, al celor patru elemente și al creației. De pildă, cele șase vârfuri plus centrul, toate egal depărtate, au fost asociate cu cele șase zile active ale Creației, plus a șaptea, Ziua Odihnei, la fel ca și cele șase câmpuri triunghiulare plus cel central. Desenarea hexagramei este reinterpretată în doctrina hermetică modernă în felul următor: Cercul este simbolul Totului, al Haosului Netocmit de la începuturi, în care acționează Unul, Unicul, Dumnezeul tuturor religiilor.  Diametrul care crează două puncte opuse sunt primele creații ale Unicului, anume cele două principii opuse din toate tradițiile:  Yin/Yang, Pozitiv/Negativ, Masculin/Feminin, Bine/Rău și așa mai departe. Din cele două derivă încă patru, câte două din fiecare, obținându-se cele patru elemente clasice. Este o reinterpretare a filosofiei pitagoreice și empedocleene, potrivită timpurilor moderne. Fiecare element este fie pozitiv (punctele din partea dreaptă a cercului) fie negativ (punctele din partea stângă) și fie activ (punctele de sus) fie pasiv (punctele de jos). Interpretările sunt extrem de variate. 

Și totuși, de unde ideea de armonie și iubire asociată hexagramei?  Cele șase puncte sunt diametral opuse, iar conform unei axiome, opusele se atrag. Opoziția două principii nu arată neapărat incompatibilitatea ci dimpotrivă, atracția și compatibilitatea perfectă. Așa cum cele două principii care provin din Unul sunt văzute ca fiind polarizarea creației și se completează reciproc, și cele patru elemente ale filosofiei aristoteliene, focul, apa, aerul și pământul se completează și formează perechi. Focul și apa sunt mereu antagonice și se atrag, iar aerul și pământul deasemenea. Cele șase linii diamatrale care se întâlnesc în centrul cercului au în extremă câte unul din aceste elemente. 

Și totuși, semnul hexagramei este influențat în aceste asocieri mai mult de gândirea orientală decât de cea cabalistă sau pitagoreică. Semnificații deosebite ale hexagramei nu întâlnim numai în Europa și Orientul Mijlociu, ci și în India... (va urma)

Imagini:
 http://www.hurazlavy.sk
 http://timeisnear.over-blog.net

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu